Când vizual, Soarele se află jos, cel mai aproape de orizont și zilele se scurtează din ce în ce mai mult, știm că se instalează cu adevărat iarna, că urmează Solstițiul de iarnă. Este un moment în care axa pământului este înclinată cel mai departe de Soare, dând naștere la cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi.

Este perioada în care Soarele ajunge la Tropicul Capricornului, punctul cel mai sudic al călătoriei sale anuale. Formele de viață intră într-o stare de repaus sau hibernare. Este, de asemenea, un moment în care energia Pământului este în punctul cel mai de jos. Marcând cea mai lungă noapte a anului din emisfera nordică, 21 decembrie este momentul care invită să ne aliniem cu fluxul și armonia naturii. Suntem chemați să ne retragem către interior, să dormim mai mult, să mâncăm alimente mai consistente, să ne conservăm energia.

„Solstițiu” își trage numele de la cuvintele latine, sol (Soarele) și sistere (a face să stea nemișcat), făcând referire la cele două ori pe an când soarele stă în punctul său cel mai sudic pe cerul de iarnă și apoi în cel mai nordic punct pe cerul de vară. Multe culturi antice au creat ritualuri în jurul acestui moment pentru a se asigura că Soarele se va întoarce, va renaște din nou. De exemplu, romanii au sărbătorit Saturnalia, sau ziua de naștere a „Zeului Soare neînvins”, iar festivalul antic persan Yalda onorează ziua de naștere a zeului Soare, Mithra. De fapt, istoricii cred că popoarele timpurii din Machu Picchu – Peru și Stonehenge din Anglia și-au construit celebrele monumente pentru a celebra acest eveniment astronomic. Este evident că nu este o pură coincidență faptul că găsim atât de multe sărbători în luna decembrie!

În ciuda adormirii naturii în această perioadă a anului, multe tradiții de Solstițiu pun plantele în centrul atenției, folosindu-se de cele ce sunt acum disponibile, de la vâsc și conifere până la floarea Crăciunului, Poinsettia. Deși putem asocia unele dintre aceste plante în special cu sărbătoarea Crăciunului, utilizarea lor este înrădăcinată în multe tradiții spirituale străvechi care preced sau au existat simultan cu creștinismul.

O plantă cu totul specială, mai ales în acest anotimp, considerată a avea puteri magice, sacră pentru druzi, este Vâscul (Viscum album).

Privit ca fiind o plantă solară, vâscul este o specie semiparazită din familia Santalaceae care crește pe arbori precum plopi, meri, peri, fagi, tei și mai rar pe stejari sau brazi, sub formă de tufe globuloase cu diametrul de aproximativ jumătate de metru. Se prinde de copacul-gazdă și se hrănește din vasele sale lemnoase, extrăgându-și apa și mineralele din seva brută.

Celebrul herbalist și astrolog Culpeper, în lucrarea sa The English Physitian, menționează că vâscul este „sub stăpânirea Soarelui„.

Cultul Soarelui și celebrarea luminii sunt vitale pentru a trece fizic dar mai ales psihologic iarna. Acest anotimp în cultura astrologică este sub influența energiei reci și uscate a planetei Saturn – lordul Întunericului. Faptul că vâscul atinge apogeul ciclului său de viață în timpul iernii, astfel încât frunzele sale verzi-aurii pot fi văzute cu ușurință atunci când restul frunzelor au fi fost demult căzute, este un simbol cât se poate de sugestiv al supremației luminii asupra întunericului.

Așa cum Soarele este sursa noastră de căldură și energie, tot așa Soarele simbolizează sursa energiei vitale din corp. Virtutea solară a vâscului este așadar asociată cu potențarea forței vitale. Deși scris la multe secole distanță după vremea druizilor, următorul extras din Culpeper ilustrează modul în care s-au făcut aceste conexiuni:

„Forța Vitală își are reședința în inimă și este răspândită prin artere și este guvernată de influența Soarelui. Și este pentru trup, așa cum Soarele este pentru Creație; precum inima este în Microcosmosul trupesc, tot așa este Soarele în Megacosmos; Căci așa cum Soarele dă viață, lumină și mișcare Creației, tot așa dă inima corpului; de aceea se numește Sol Corporis așa cum Soarele se numește Cor Coeli, deoarece acolo procesele sunt similare. Ierburile și plantele Soarelui întăresc forța vitală a organismului”.

În prezent, din punct de vedere terapeutic, una dintre cele mai importante utilizări ale vâscului este acțiunea sa asupra inimii. Mai exact, încetinește semnificativ ritmul cardiac, scăzând la rândul său tensiunea arterială. Una dintre substanțele prezente este o polipeptidă cardio-activă – viscotoxina, care prin stimularea nervului vag induce o acțiune de încetinire și de stabilizare a ritmului cardiac.

Ca efect, acest tip de acțiune este aparent contrar plantelor Solare. Totuși există nuanțe subtile ce decodifică afirmația că vâscul susține și întărește forța vitală din organism. De exemplu, druizii considerau vâscul ca un antidot împotriva tuturor otrăvurilor. O astfel de utilizare a plantei poate suna astăzi exagerat dar trebuie luat în considerare modul în care au fost privite în trecut otrăvurile.

În medicina medievală, otrăvurile nu erau clasificate în mai multe clase ca în toxicologia modernă, în schimb se credea că toate acestea au proprietatea comună de a deprima forța vitală a unei persoane, amenințându-i astfel viața. Otrăvurile au fost în general atribuite planetei Saturn – Lordul Morții.

Vâscul, fiind iarna la apogeul său, când lumina este cea mai slabă, când toate ființele se luptă să supraviețuiască, a fost ales, și nu întâmplător, ca remediu cheie pentru a întări forța vitală și a prelungi viața celor suferinzi. Natura sa solară este capabilă să reziste și să contracareze forțele Saturniene ale întunericului.

Potrivit lui Pliniu cel Bătrân, istoric roman din secolul I, în Istoria naturală XVI, descrie o adunare ritualică a vâscului de către druizii galezi:

„Druizii – așa își numesc magicienii – nu au nimic mai sacru decât vâscul și un copac pe care crește, cu condiția să fie stejarul.. Vâscul este rar și atunci când este găsit este adunat cu o ceremonie mare, și în special în a șasea zi a lunii… Salutând luna într-un cuvânt nativ care înseamnă „vindecarea tuturor lucrurilor”….. Ei cred că vâscul dat în băutură va conferi fertilitate oricărui animal care este steril și că este un antidot pentru toate otrăvurile”.

Luna are o influență puternică asupra sevei și virtuții plantelor. Pe o Lună în creștere, seva se ridică dinspre rădăcini către partea aeriană a plantei, sporindu-i virtutea, în timp ce Luna în descreștere are efectul opus. Culesul vâscului pe o Lună în creștere are astfel scopul de a obține planta la cea mai mare potență.

Vâscul a servit ca remediu de medicină populară pentru cancer timp de secole. La începutul secolului al XX-lea, Rudolf Steiner l-a introdus ca un medicament „antroposofic” în terapia modernă a cancerului, pe baza doctrinei semnăturilor. Pentru cei ce doresc să aprofundeze există acest studiu – Wrotek, S., Skawinski, R., Kozak, W.,- Immunostimulatory properties of mistletoe extracts and their application in oncology -2014. Există, de asemenea descoperiri recente ce au relevat că vâscul inhibă virusul gripal în laborator. Guvernul german chiar a aprobat un produs extras din vâsc pentru injectare locală pentru durere și inflamație, în zona articulațiilor artritice.

Iscador este un medicament ce are la baza un extract de vâsc fermentat și considerat terapie complementară a cancerului. Stimulează sistemul imunitar și ucide celulele canceroase. Administrat prin injecție subcutanată, de preferință în apropierea tumorii, micșorează dimensiunea tumorilor, prelungește timpul de supraviețuire al bolnavilor de cancer și îmbunătățește calitatea vieții.

Așadar, puterea vâscului s-a evidențiat și în timpuri mai recente. Faptul că cercetările științifice moderne au dovedit proprietățile sale de a îmbunătății sistemul imunitar, deci capacitatea de luptă a organismului, acțiunea antiinflamatoare și mai ales efectele antitumorale nu face decât să confirme ceea ce bătrânii noștri, vracii, druizii, herbaliștii știau deja. Vâscul într-adevăr este o plantă puternică ce are capacitatea de a ne consolida forța vitală și de a ne ajuta să ne conectăm la sursa primară a energiei noastre, și anume energia Solară.

Chiar dacă atârnarea vâscului pe la pragurile ușilor pare pe meleagurile noastre o tradiție de import, calitățile acestuia, simbolistica sa și corespondențele sale cu astrul dătător de viață, Soarele ni-l pot face un aliat de nădejde în acest moment pivotal legat de ciclul luminii solare pe pământ care este Solstițiul de iarnă.

Sărbători luminate tuturor!

Please follow and like us: